Romana | dex98
1. STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adj. s.m. si f. 1. Adj. Strămosesc; străvechi. 2. S.m. si f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepo ii lor; străbunic (1), răzbunic, strămos (2). 3. S.m. si f. Stramos (1).
|
dor
2. străbún adj. m., s. m., pl. străbúni; f. sg. străbúnă, pl. străbúne
|
nodex
3. STRĂBÚN1 ~ă (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care aparţine generaţiilor precedente; privitor la generaţiile precedente; din vremuri foarte îndepărtate; strămosesc; străvechi. Glie ~ă. /stră- + bun
|
sino
4. STRĂBÚN adj., s. 1. adj. părintesc, strămosesc, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm mosia ~.) 2. s. pl. părinţi (pl.), strămosi (pl.). (Datină rămasă de la ~.) 3. s. străbunic, strămos, (înv.) protopă-rinte. $(E un &#x
|
|
|
